Scrisoarea părintelui Pagliarani: „Condamnarea nedreaptă reprezintă o umilință imensă”
- „Până în ultima clipă, am sperat la un gest de bunăvoință – sau cel puțin la o simplă înțelegere – din partea Sfântului Scaun.”
- „Această condamnare, cu totul nedreaptă, reprezintă o umilință imensă pentru oameni a căror singură dorință este să apere adevărata credință și să lucreze pentru mântuirea sufletelor.”
- „Vreau să înțelegeți că această umilire profundă, care îi afectează în primul rând pe membrii Societății, are o semnificație în ochii lui Dumnezeu pe care nu trebuie să o pierdeți din vedere.”
- „Sancțiunile sunt menite, de asemenea, să vă lovească într-un mod destul de crud.”
- „Dacă, pentru a-i asigura predarea adevăratei credințe și administrarea adevăratelor sacramente, este necesar să plătim prețul unei astfel de umilințe, atunci merită să-l plătim.”
- „Este evident că, în fața lui Dumnezeu, o astfel de condamnare nu poate fi valabilă, deoarece ar condamna ceea ce se află chiar în inima vieții Bisericii.”
Scrisoarea integrală
Menzingen, 19 iulie 2026
Dragi credincioși,
La câteva zile după ceremonia din 1 iulie, doresc să vă adresez aceste câteva cuvinte.
În primul rând, aș dori să vă mulțumesc. De câțiva ani m-am rugat Fecioarei Maria să pregătească inimile pentru acest eveniment istoric. Trebuie să mărturisesc că am fost profund mișcat să văd cum ați însoțit cu toții consacrările episcopale prin rugăciunile voastre și prin recunoștința voastră față de Providența Divină.
Pe 1 iulie, la Écône au fost prezenți numeroși credincioși din întreaga lume, care v-au reprezentat pe toți. A fost o bucurie imensă să-i văd atât de numeroși și de înflăcărați. După cum știți cu siguranță, în timpul ceremoniei a izbucnit o furtună violentă: „La strălucirea prezenței Sale, norii au trecut, … Domnul a tunat din ceruri, iar Cel Preaînalt Și-a făcut auzită vocea” (Psalmul 17 [18]:13–14).
În acel moment, bucuria mea nu a făcut decât să crească. Pe de o parte, am fost martorul privilegiat al unei liturghii de o frumusețe extraordinară; pe de altă parte, în fața ochilor mei se desfășura o altă priveliște nu mai puțin emoționantă: o mulțime imensă de credincioși care au rămas la locul lor pe tot parcursul furtunii, rugându-se Maicii Domnului pentru noii episcopi, pentru Biserică și pentru Papă. Printre ei se aflau femei în vârstă îngenunchiate în rugăciune, precum și mame tinere care își țineau pruncii în brațe. Era cea mai frumoasă imagine pe care o putea oferi Societatea: credincioși animați de o credință de neclintit pe care nimic nu o putea tulbura; suflete pentru care Sfântul Sacrificiu al Liturghiei este cu adevărat centrul vieții lor.
Nu vă puteți imagina mângâierea pe care am simțit-o în acel moment. Scena mi s-a întipărit adânc în memorie și nu o voi uita niciodată.
Până în ultima zi, am sperat la un gest de bunăvoință – sau măcar la o simplă înțelegere – din partea Sfântului Scaun. Dar consacrările au fost condamnate, iar severitatea sancțiunilor impuse este fără precedent. Acestea sunt îndreptate în primul rând împotriva episcopilor, dar și împotriva membrilor Societății. Chiar și credincioșii sunt afectați.
Această condamnare, cu totul nedreaptă, reprezintă o umilință imensă pentru oameni a căror singură dorință este să apere adevărata Credință și să lucreze pentru mântuirea sufletelor. Totuși, doresc să înțelegeți că această umilință profundă, care îi afectează în primul rând pe membrii Societății, are un sens în ochii lui Dumnezeu pe care nu trebuie să-l pierdeți din vedere.
În cele din urmă, aceste consacrări au fost săvârșite pentru fiecare dintre voi, dragi credincioși. Sufletele voastre sunt adevărata comoară încredințată Societății, comoara pe care aceasta o prețuiește mai presus de orice. Un singur suflet are o valoare infinită. Dacă, pentru a-i asigura învățătura adevăratei credințe și administrarea adevăratelor sacramente, este necesar să plătim prețul unei astfel de umilințe, atunci merită să-l plătim, deoarece un suflet este de neprețuit. Sărbătoarea Prețiosului Sânge al Domnului nostru – prețul mântuirii noastre – ne-a reamintit cu putere acest lucru pe 1 iulie.
Sancțiunile sunt menite, de asemenea, să vă lovească într-un mod destul de crud. Acest lucru este cu siguranță dureros, dar nu fiți prea surprinși. În cele din urmă, însăși Tradiția – pe care o prețuim mai presus de orice – este cea care este excomunicată în toți cei care o întruchipează. Este evident că, în fața lui Dumnezeu, o astfel de condamnare nu poate fi valabilă, deoarece ar condamna ceea ce se află chiar în inima vieții Bisericii.
Dar acum, în mijlocul acestei noi furtuni, se ridică o întrebare: ce așteaptă Domnul nostru de la voi acum?
În sufletul fiecăruia dintre voi, Credința trebuie să rămână întreagă și vie. Dacă Providența permite o criză în care învățătura Credinței este în mod misterios întunecată, aceeași Credință trebuie totuși să continue să trăiască în suflete, în ciuda tuturor vânturilor potrivnice care caută să o stingă. Dacă splendoarea exterioară a mărturisirii oficiale de credință a Bisericii ar dispărea, luminașul pe care fiecare dintre voi l-ați primit în ziua botezului vostru trebuie să rămână aprins în inima și în mintea voastră până în ultima zi a vieții voastre. În cele din urmă, acesta este singurul lucru care contează cu adevărat. Această mică flacără este primul lucru pe care l-am primit la începutul vieții noastre creștine și este, de asemenea, singurul lucru pe care îl vom păstra până la sfârșit.
Vă încredințez pe toți Fecioarei Maria, căreia Societatea Sfântului Pius al X-lea i-a fost consacrată într-un mod cu totul deosebit. Fie ca Ea să vă protejeze mereu în mijlocul oricărei furtuni și al oricărei dificultăți, și fie ca Ea să mențină vie acea mică flacără care arde în sufletele voastre ori de câte ori vânturile potrivnice se dezlănțuie împotriva ei.
Toate harurile ne vin prin mâinile ei. Ei trebuie să-i mulțumim pentru harul acestor consacrări, și ei trebuie să ne rugăm ca noii episcopi să devină instrumente tot mai docile ale inspirațiilor ei și să persevereze cu credință până la sfârșit.
Societatea nu vă va abandona niciodată. Sufletele voastre nu își vor pierde niciodată valoarea sau prețul în ochii preoților ei.
Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Traducere AI